Scena : O banca rupta, doi tineri asezati pe ea, binenteles cuplu. El si ea...
El : Ma dureau picioarele deja...
Ea : Nu puteam merge putin mai incolo la o alta banca ? asta e prea rupta...
El : Nu, vroiam sa-ti spun ceva oricum in legatura cu banca asta...
Ea : Ce ? sper ca nu-mi zici ca aici erai cu vre-una din fostele tale...
El : [Rade] Nu...
Ea : Atunci ?
El : Nu consideri ca suntem si noi ca banca asta ?...
Ea : Adica ?
El : Adica... distrusi... incompleti...
Ea : Poftim ? Adica ne compari pe noi cu o ... banca ?
El : Nu ma intelegi iar... Chiar ma intreb, oare ma iubesti ? tot timpu sari peste ceea ce vreau eu sa zic...
Ea : Da ce ar trebui sa inteleg ? Ca suntem disfunctionali nu ?
El : Pai, nu chiar... ci ca avem unele lipsuri...
Ea : Aham... deci vrei sa ne despartim ?
El : De ce tot timpu cand iti spun ceva, tu trebuie sa intelegi despartire .... ?
Ea : Pai daca asta imi zici !!!
El : Nu ti-am zis sub nici o forma sa ne despartim... Doamne, ea chiar nu vede in ansamblu ceea ce vreau sa zic...
Ea : Pai ai zis ca avem unele lipsuri si ca suntem ca banca, rupta...
El : Exact...
Ea : Vezi ? deci vrei sa nu mai fim asa... adica sa ne despartim...
El : Nu... eu nu vreau sa demolam banca pentru ca are unele gauri si rupturi... Eu vreau sa reparam banca... Si ma gandesc, oare ea chiar ma iubeste sau n-are nevoie de mine de tot timpu vrea sa ne despartim sau sa ne certam cand am vre-o nelamurire sau un deranj.
Continuarea ramane la imaginatia fiecaruia...
