Sau : "Ce misto e sa traiesti !"
Scena, o camera de apartament, de marime medie. Doi tineri stau pe pat, ea pe coltu de langa perete, el... in partea opusa, departe de ea...
Ea : Ce-i cu tine, de ce nu-mi spui ?
El : Tu nu intelegi ca e problema in creieru meu ?
Ea : Cum adica ? Fa-ma sa inteleg si eu !
El : Nu pot... Mi-e greu si asa sa-ti mai vorbesc. Ma simt aiurea... te rog...
Ea : Te rog pe dracu !! Lasa-ma sa inteleg si eu in pula mea ce e cu tine, da ?
El : Ce te rastesti asa ? Crezi ca e mai bine daca incepi sa-mi urli-n creier ?
Ea : Bine, nu mai urlu... dar is nervoasa !
El : Serios ? nu mi-as fi dat seama...
Ea : Deci... imi spui ?
El : Te rog, nu pot sa-ti spun... n-am cuvintele necesare...
Ea : Cum adica ? vad ca stii romana destul de bine...
El : Cunosc cuvintele, dar nu si cum sa le pun unu langa altul incat sa ma intelegi.
Ea : Pai zi cum vrei tu, numa zi-mi ce e cu tineeeeeeeeeeeeee... pentru ca nu vreau sa te pierd !
El : ...
Ea : Vorbesc cu peretii...
El : Nu ma pierzi...
Ea : Serios ?... eu vad altceva...
El : Ce ?
Ea : Ca te distantezi de mine...
El : Ma distantez pentru ca ma simt rau... iar tu... tu nu esti persoana in stare sa ma ajute. Nu stii ce sa faci cand eu ma simt rau, stii doar sa asculti ordine. Stii sa acoperi orice nerv facut cu niste cadouri mult prea mari si scumpe, stii sa te folosesti de faptu ca eu nu sunt instarit si ca n-am fost niciodata rasfatat, iar acum ca ma rasfeti... ma schimbi... iar mie mi-e greu sa ma schimb din moment ce 23 de ani din viata am luptat pentru ce e al meu. Incepi sa ma plictisesti in ultimul hal, nu ai pic de initiativa indiferent de caz, esti decat un sac de oase, sange, intestine si muschi ce nu are creativitate. Ma plictisesti in ultimul hal si ma faci sa caut adrenalina in relatie... cu altele, mi-e greu sa-ti recunosc astea..
Ea se ridica instant de pe pat, merge la geam si incepe sa planga...
El : ...nu imi doresc sa ma despart de tine pentru ca stiu ca insemn mult pentru tine, dar tu nu stii cum sa ma tii langa tine incat sa am si eu acelasi sentiment, tu crezi ca ma poti cumpara... NU MA POTI CUMPARA ! Nu vreau sa ma schimb ! Vreau sa fiu eu si sa lupt pentru portia mea de iubire, nu sa o primesc complementar langa pranzul de dimineata langa ceasca de cafea, pusa deasupra ziarului. N-ai pic de idee ce simt, n-ai pic de idee cine sunt, n-ai pic de idee ce mi-as dori... si n-ai pic de idee ca ma doare-n cot daca ai sa ma judeci acum. Pentru ca eu, sunt un baiat al carui creier e praf, intortocheat de toata situatia prezenta, cu tine, cu ai mei, cu lumea... sunt foarte melancolic, sunt foarte iubaret iar tu din momentu de fata m-ai pierdut, pentru ca nu stii ce inseamna iubirea... nu inseamna cadouri, nu inseamna faptu ca suntem impreuna ca niste frati si ne mai pupam si facem dragoste din cand in cand... Inseamna doar ca esti tu insati, si prin ceea ce esti, ma faci pe mine sa te iubesc, pentru ca eu nu m-am schimbat pentru tine, si acuma ca incep sa ma schimb din cauza ta, ne certam, de ce ? pentru ca incep sa nu mai fiu eu... Imi pare rau ca trebuie sa se termine asa relatia de dragoste dintre noi, dar ceva mai bun eu nu stiu... nu pot sa fiu mereu ala destept in relatie incat sa gasesc un raspuns, o salvare... eu gandesc pentru mine, fa si tu bine si gandeste pentru tine... de acuma o sa ai timp... Iar daca vei trece peste suferinta, intr-o zi poate o sa mai vorbim ca amici si vei vedea ce prostii ai facut si vei rade. In momentul ala, vei fi persoana pe care eu as iubi-o. Pa... te las.
Ea cade in genunchi si se tine c-o mana de calorifer, plange isteric... se aude o usa de masina ca se deschide, porneste motorul si pleaca... se lasa noaptea... iar ea adoarme pe jos, in lacrimile de pe podea...
