Dissapointat

De ce mai facem alegeri ? Cand oricum majoritatea alegerilor ne deceptioneaza ca o curva ce iti cere prea mult dup-o tura slaba de sex incomod. Dragoste, de ce durerea dragostei e atat de constanta ? Mereu e acolo sa ne aminteasca cand gresim, cat de tare am gresit. Mi-as dori sa putem fi cu toti niste roboti sociali, fara sentimente, ca de multe ori multi se multumesc cu ceea ce au, pentru ca se complac cu ce au, le e frica sa nu primeasca ceva mai putin... Ma doare sufletu, am gresit, platesc scump pentru asta... Foarte scump. Dureri inzecite isi fac cuib in plamanii mei... lacrimi alearga de durere in josu obrajilor in cautarea zaharului ce le va indulci miezu.

Doua clipe... una de fericire... alta de amar... fericirea a plecat... amarul ma umple in vene, isi strecoara veninul prin carnea mea frageda, ma contagiaza cu nostalgie, care desi enorm de dureroasa, e o invatatura foarte buna. Cel mai bun profesor al vietii... greseala.

Tremurande maini scriu...

Umezite buze si obraji lucesc in lumina laptopului... Berea isi face disparuta prezenta din sange. Moby canta in casti... e liniste... el canta... instrumentele plang... iar eu cu ele. Iar eu cu ea... vioara cea blanda... plang, ca o coarda lung trasa cu un bat plin de cioturi si spini.

Parca viata mea sta intr-un loc, pana cand sentimentele mele dispar. Durerea n-are ce cauta in viitorul meu. De ce am ajuns sa ma complac in loc sa lupt pentru ceea ce-mi doresc ? Lenea... ucigas lent. Lenea...
A naibii tu LENE. Sa-ti moara urmasii si familia si tot ce e legat de tine, ma tragi in jos idiotule ! Sa-ti fie rusine !

Vorbesc aiurea.

Nu mai plang... adica, sincer sa fiu, nici o lacrima n-am reusit sa scot... mi-e greu sa plang... Is ca un desert caruia ii lipseste ploaia cu desavarsire.

Vei fi a mea, vei fi al meu. Drag viitor, draga iubire.