Is it night already?

Sau "Mereu se termina cand abia incepi..."

Simt ca te pierd, nu? Gresesc? Dovedeste-mi ca gresesc. Arata-mi calea spre adevar, spre unicul sentiment ce-ti domina in piept, ura? dragoste? prostie? nebunie?
Mi se pare ca, atunci cand am inceput eu sa lupt, tu deja te-ai dat batuta, ti-ai ridicat trupu insangerat si ai plecat departe de razboi. Da... dragostea e un razboi, si nu tot timpul castigam, mai ales daca unu dintre lideri pleaca.
Desi te inteleg... mutilata ta inima nu mai bate la fel... are batai slabe, indeajuns sa-ti tina picioarele in miscare, probabil vezi in ceata... probabil vezi o oaza undeva mai departe de mine... un alt razboi, mai pasnic, unde nu se-mpart sabii de lupta, ci perini pufoase... pe jos sunt bureti moi, calzi la atingere, dar mereu aceste locuri sunt cele mai inselatoare... Ai sa vezi... Are sa-ti lipseasca durerea mea... mangaierea mea... lupta mea... iubirea mea... visul meu, cu visul tau incalcit intr-un vis suprem, pe care doar noi doi il putem visa, planifica si implini...
Poate vrei sa pleci departe, parca te vad intoarsa cu spatele, gata sa te tarasti prin noroiul plin de amintiri dureroase ca niste bucati de sticla sfaramate sub talpile tale goale. Parca te simt departe, pierduta-i viziunea noastra la castig, pierduta-i dorinta, pierdut ii castelul nostru, regatul intreg si viitorul ce urma sa-l indeplinim. Un viitor in care eu sunt Regele tau, iar tu, Regina mea.

Deci spune-mi, tarandu-te pe jos, pierduta-ti este calea, te dai batuta sau te ambitionezi sa castigi? Sau pur si simplu nu mai crezi in castig...

Eu cred...