This thing really hurts...

Sau : "Cum poate chimia sa te dea peste cap... cu sentimente!"

Am ajuns la un cosmar, am avut atata curaj ca i-am deschis usa si am intrat in intuneric, fara lanterna si fara nici o haina... Vulnerabil din cap pana-n picioare, e frig, e mult prea multa liniste... Lumina a disparut, desi da semne ca pe undeva sa existe, vad mici sclipiri pe un perete mat, ce fura toata lumina. Ce se-ntampla?
M-am oprit, mi-e frica sa pasesc in fata, daca cad in neant? Mama n-a nascut un fricos, cel putin nu asa mare, si totusi aleg sa nu pasesc...Viata mea stagneaza, pulsu imi creste, pupilele mi se dilata la extreme iar urechile aud deja bataile inimii mele. Sunetu asta ma innebuneste,  pana si sufletu meu vrea sa fuga de aici? Hah, nici nu stiu daca am ochii deschisi sau inchisi... e intuneric, mult prea intuneric, liniste... mult... prea... liniste. Adorm.